Vânătoare
(Ana Blandiana) N-am alergat niciodată niciodată după cuvinte, Tot ce-am căutat Au fost umbrele lor Lungi, argintii, Târâte de soare prin iarbă, Împinse de lună pe mare; Nu am vânat niciodată niciodată Decât umbrele vorbelor E o foarte iscusită vânătoare Învăţată de la bătrâni Care ştiu Că din cuvânt Nimic nu e mai de preţ Decât umbra Şi nu mai au umbră Cuvintele care şi-au vândut sufletul. (Vol. Ochiul de greier) Poezia Poezia “ Vânǎto Vânǎtoare area” a” este este scrisǎ scrisǎ de An Anaa Bland Blandian iana. a. Aceast Aceastaa face face parte parte din volumul “ Ochiul de Greier” publicat în anul 1981. Ana Blandiana, pe numele ei civil Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este este o scriitoare scriitoare și luptătoar luptătoaree pentru libert libertate ate civică civică în România. România. Înainte Înainte de revolu revoluția din 1989, faimoas faimoasăă disidentă disidentă și apărătoare apărătoare a drepturilo drepturilorr omului, omului, a avut curajul curajul să-l înfrunte înfrunte direct direct pe dictatorul dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declara declarații publice publice în interviuri interviuri acordate acordate postului postului de radio Europa Europa Liberă și unor publica publica ții din străinătat străinătate.De-a e.De-a lungul lungul anilor, anilor, poeta a întreprins întreprins — ca invitată invitată a uno unorr universită universită ți, academii, academii, organiza organiza ții culturale culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri festivaluri de poezie. În afara volumelor volumelor men ționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în revist revistee și antolo antologi giii din Anglia Anglia,, S.U.A. S.U.A.,, Italia Italia,, Spani Spania, a, Fran Fran ța, Belgia Belgia,, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă adaugă eseurile eseurile literare literare și artico articolel lelee de analiz analizăă polit politică ică apărut apărutee în marile marile ziare ziare germane germane sub semnătura semnătura Anei Blandia Blandiana, na, ca și nenumărate nenumărate conferin conferințe, lecturi public publice, e, interv interviur iuri,i, inter interven venții la colocv colocvii, ii, simpozi simpozioan oanee și mese mese rotun rotunde de în princi principal palele ele țări europene. Ca speci specie, e, poezia poezia este este o “arta “arta poetic poeticǎ” ǎ” deoare deoarece ce autoru autorull îşi exprim exprimǎǎ direct direct sentim sentiment entele ele prin prin inter intermed mediul iul eului eului liric liric despr despree creaţi creaţie, e, despre despre rolul rolul poezi poeziei ei , rolul rolul poetului, dar şi despre valoarea valoarea deplinǎ a unei opere lirie. Prin intermediul intermediul simbolurilor, simbolurilor, a figurilor şi imaginilor artistice, autorul îşi exprimǎ suferinta despre starea literaturii contemporane . Din punct de vedere fonetic remarcam structura poeziei. Aceasta este alcatuitǎ dintr-o singurǎ strofǎ, lungimea versurilor variazǎ. Mǎsura poeziei este contruitǎ pe sistemul de 4-11 silabe, rima este alba. Sentimentele sunt transmise în mod direct cu ajutorul versurilor scurte ca lungime dar şi medii. Sunetele ajutǎ la crearea unui univers poetic de o mare expresivitate expresivitate artisticǎ care aduc în creaţia creaţia sa frǎmântarea fiinţei umane umane si a poetu poetului lui.. Aceste Aceste sentim sentiment entee sunt sunt preciz precizate ate artisi artisicc prin prin altern alternanţ anţaa vocale vocalelor lor şi a contoanelor, prin utilzarea vocalelor grele „â ”, „Δ. Alternanţa, ca figurǎ de stil de auz are rolul de a spori intensitatea intensitatea trǎirilor lirice ce sugereazǎ nelinistea şi nemulţumirea faţǎ de „Cuvintele care şi-au vândut sufletul”.
La nivel lexico- semantic, emoţiile lirice sunt precizate prin varietatea de cuvinte sau mai bine spus prin varietatea de „umbre ale cuvintelor ”. Ȋntalnim în poezie cuvinte din planul cosmic : „soare” şi „luna”. Simbolismul soarelui este plurivalent. Ȋn primul rând el înfǎţişeazǎ ca o manifestare a divinitǎţii, dar soarele este şi izvorul luminii, al cǎldurii şi al verii. Razele solare sunt în mod tradiţional în numar de şapte. Simbol cultivat de scriitorii romantici, luna întreţine feeria naturii, dar şi trǎirea artisticǎ; consideratǎ mǎsurǎ a timpului, luna totalizeazǎ sensurile morţii şi ale duratei. Ȋn mentalitǎţile religioase, luna sugereazǎ viaţa care se repetǎ ritmic. Ea stǎpâneşte fiinţa şi îi înoculeazǎ dorul de moarte. Luna neagrǎ este simbolul nefast al distrugerii, al pasiunilor tenebroase şi rǎufacatoare, al energiilor duşmǎnoase, care trebuie biruite, al vidului absolut, al gǎurii negre având o putere de atracţie şi absorbite înfricoşǎtoare. Aceastǎ operǎ este împǎrtiţǎ în douǎ lumi opuse : al soarelui şi al lunii. Rolul soarelui este de a direcţiona umbrele cuvintelor „ lungi, argintii” prin iarbǎ, în timp ce luna încearca sǎ le împingǎ pe mare. Este ca o bǎtǎlie care se prelungeşte în etern, dacǎ eul liric nu intervine ca sǎ „vâneze” umbrele . Simbol iniţiatic, „vânǎtoarea” sintetizeazǎ sensurile marilor încercǎri, mǎsurarea cu forţa iraţionalǎ, sǎvârşirea sacrificiului de sânge, lupta pentru supravieţuire. Vânǎtoarea consfinţeste maturizarea fiinţei masculine. Simbolismul vânǎtorii se prezintǎ destul de firesc sub douǎ asptecte : omorârea animalului, adicǎ distrugerea ignoranţei, a tendinţelor nefaaste, şi cǎutarea vânatului, mersul dupǎ urmele lui, ceea ce reprezintǎ cǎutarea spiritualǎ (a merge pe urmele lǎsate de animal înseamnǎ a urmǎri calea la Marele Duh), dar mai existǎ şi vânǎtoarea domneascǎ care reprezintǎ un ritual de iniţiere. Pelerinajul domnesc ilustreazǎ motivul cǎutǎrii soluţiilor de implinire a unui destin individual (al voievodului). Acţiunea eului liric poate fi privitǎ din douǎ unghiuri opuse. Dacǎ priveşti prin prima prismǎ de idei, vei constata cǎ eul liric înfǎptuieşte mai presus de toate „ o crimǎ”. Acest lucru este prezentat în versul „Nu am vânat niciodată ”. Pe scurt, versul reprezintǎ de fapt negarea realizatǎ dupǎ sǎvârşirea crimei. Totuşi, aceastǎ vânǎtoarea este „ Învăţată de la bătrâni”, dar şi „ foarte iscusită”, probabil realizatǎ dupǎ un ritual practicat de secole, care îl învatǎ pe eul liric sǎ vâneze doar cuvintele care încǎ mai au suflet, pentru a le proteja, pentru a crea un univers, la mijlocul celor douǎ lumi opuse (al lunii şi al soarelui). Universul nou creat de eul liric este, desigur, poezia. La nivel sintactic observǎm topica înversatǎ a versurilor : „ E o foarte iscusită vânătoare”. La nivel artistic expresiv, o mare de expresii, figuri şi procedee artistice prezintǎ trǎirile şi emoţiile lirice. Ȋşi fac simţitǎ prezenţa mǎrcile eului liric prin pronume şi verbe la persoana I „n-am (alergat) ”, „ am cǎutat”, „ nu am vânat”, exclamaţii retorice „ învaţǎ de la bǎtrâni”. Ȋn sprijinul universului transmis sunt folosite metafore plasticizate „Cuvintele care si-au vandut sufletul”, personificari : „ Târâte de soare prin iarbă,”, “Împinse de lună pe mare”, dar şi epitetele „lungi”, ”argintii”, ”iscusitǎ (vânǎtoare)”. Aşa cum declara Valeriu Cristea, în anul 1981 în revista România Literara, „Ana Blandiana creeazǎ o lume miraculoasǎ, strǎlucitoare […]. La prima vedere am putea spune cǎ lumea evocatǎ de poetǎ este cea mai buna dintre lumi. Nu e însa aşa, pentru cǎ o angoasǎ discretǎ, dar mereu perceptibilǎ, înfioreazǎ fiecare atom din acest univers zugrǎvit în alb tragic (culoarea poeziei Anei Blandiana). Aceastǎ angoasǎ e de naturǎ filosoficǎ (poeta scrie cu marile carţi ale culturii în faţǎ, cu Platon în primul rând) şi ea provine din conştiinţa scindǎrii existentului, a dedublǎrii fiinţei. (…) .”
